Archives
Ai plecat...
Ai luat cu tine bucuria, culoarea si viata de pe ulita de tara, din casa bunicilor...
Din zambetele fetelor senine, jocul de-a v-ati ascuns prin livada si mireasma strugurilor copti nu au ramas decat praf, urletul vantului, si geamuri sparte...
Anii ce-au trecut au asternut mantaua uitarii peste cufarul amintirilor...
Cuvintele nu mai au puterea de a-mi exprima sentimentele...Pur si simplu nu vor sa se lase modelate precum lutul in mana olarlui, nu vor sa imbrace forma pe care vreau sa le-o dau...Se revolta, ma resping... Am nevoie de imagine, de sunet, de culoare...
Am nevoie de imagine pentru ca in ea ingheata momentul, se expune in 2D trairea, creioneaza miscarea spre infinit, aspiratiile unei fiinte, suflul ei cand aerul ii inunda pieptul, ilustreaza prezentul trecutului.
Am nevoie de sunet pentru ca el graveaza in etern tremurul buzei in linistea rostita de inima, demasca emotia primei declaratii de dragoste, instiga dansul unei flori pe ritmul vantului, rascoleste praful de pe cufarul amintirilor si sperantelor.
Am nevoie de culoare pentru ca ea transfigureaza omul in orice, releva importanta materiei, confirma realitatea de fictiune, picura lumina in viata, ridica mantia nestiintei in fata orbului in iubire.
Nu vreau cuvinte goale, nu vreau cuvinte sa le insir pe hartie, sa formez un tablou, un monstru hidos din litere atarnate de fibrele lemnoase ale colii. Vreau imagine sa demonstrez simplitatea fericirii. Vreau sunet sa absorb pacea unei inimi impacate. Vreau culoare sa desenez bucuria copilului de pe strada ce surade gingas unei strambaturi.
Ici, colo se vad cateva frunze aramii cazute prin iarba. Parca toamna nu vrea ca arborii sa-si lepede podoabele. Nici soarele nu se lasa intimidat de ceata densa a diminetii, aratandu-si suprematia, aruncand cu sagetile de lumina din inaltul cerului...
Da, ati vazut bine: o padure eoliana, chiar la noi, in Romanica noastra, si anume in Dobrogea, Tulcea. In drumul spre litoral, cei care aleg ruta prin Macin pot vedea cu usurinta cei trei copacei:
iar in viitorul apropiat nu vor fi singurii: li se vor mai alatura inca 200-250 de semeni.
Tocmai din Olanda si Germania au venit oameni sa planteze acesti minunati arbori pe teritoriul nostru, foarte roditor - din pacate pentru noi foarte putin exploatat. E mare pacat ca ministerele noastre nu ii sprijina pe romani sa isi dezvolte o afacere - si cred ca nu gresesc zicand ca in mai toate domeniile - ajungand ca tara noastra sa fie impartita bucatica cu bucatica strainilor(o bucatica mica cu inca o bucatica mica se face o bucatica mai mare si tot asa)...
Asadar, sa imi continui povestea... Cu un mic ajutor am ajuns in zona unde se fac plantarile si am putut face cateva poze sugestive a ceea ce se petrece dincolo de semnul "accesul interzis". 
Radacinile adanci si puternice au avut nevoie de fundatii de un kilometru adancime in sol pentru a putea sustine gigantii.
In iulie, cand sunt facute pozele, respectiv momentul colindarii zonei cu pricina, erau plantati trei copacei(a doua si a treia poza), urmand ca acestia sa creasca cu ajutorul macaralelor imense, sa ajunga in final o sursa de energie regenerabila veritabila. Alte 5 rasaduri erau in curs de plantare.
Satele din zona vor fi alimentate timp de cativa ani cu energie electrica fara sa plateasca, datorita cedarii terenurilor industriasilor straini, sute de hectare de teren din zona rurala fiind deja contractate pentru exploatarea energiei vantului.
Desi aceste instalatii nu sunt poluante, iar energia generata nu afecteaza mediul, exista si ecologisti care sunt impotriva investitiilor, sustinand ca pericliteaza existenta a aproximativ 400 de specii de pasari protejate, a peste un milion de pasari migratoare, si totodata, a aproximativ 400 de specii de plante in pericol de disparitie.
Avand in vedere ca proiectele sunt in deja in aplicare, nu prea mai vad o cale de scapare a celor impotriva turbinelor eoliene din judetul Tulcea.
Intotdeauna e de ales: sa impaci capra sau varza... Logic, castiga cei mai puternici, in cazul nostru strainii. Cu toate astea, nu pot spune ca este un lucru rau. Vom avea si noi partea noastra de castig...
Manastirea Vladimirestilor se afla la 4 km departare de comuna Tudor Vladimirescu, intre Galati si Tecuci.Poarta de la intrarea pe domeniul manastirii este tipic maramureseana si a fost lucrata in 1992.
De aici porneste drumul spre livada, vie si iaz. Intrarea in incinta se face pe o alee strajuita de tei.
Biserica mare este construita pe locul primei aparitii Dumnezeiesti, in forma de cruce conform traditiilor ortodoxe si are hramul Adormirea Maicii Domnului.
Cand am ajuns noi, se auzea slujba de seara in boxele din curtea manastirii si totusi era liniste...
Am trecut si in afara incintei, unde se afla cimitirul manastirii, un adevarat parc cu flori in timpul verii, desi nici acum, la inceputul toamnei nu face mare exceptie.
Si inapoi in curtea principala...
De data aceasta n-am intrat in biserica si ne-am limitat la a admira exteriorul ei, cu icoane facute din mozaic - foarte frumoasa tehnica.
