Tomy's fantasy world

Constanta. Libertate. Plaja. Apus. Si as putea continua asa pana ajung la cele 21 de cuvinte, dar nu are rost.
Evident, ma indrept imediat spre plaja, mai ales ca soarele apune si jocul luminilor in vazduh si pe apa e unul sublim si nu trebuie ratat.

Nu e prea multa lume pe plaja. Doar cateva perechi de indragostiti ce admirau peisajul si batrani se plimba pe malul marii tinandu-se de mana. Doi copii inca se joaca in nisip chiar daca au avut toata ziua la dispozitie pentru a cladi castele. Sunt haiosi. Acum au lasat castelul neterminat si se bat cu bulgari de nisip cu apa. Mama lor se uita cu admiratie si mandrie la ei. Oare ar vrea sa ii vada mari, oameni de succes sau sa ii aiba mereu mici, mereu jucausi, mereu curiosi?

Ma intind pe nisip. Ma uit la cer. Deja incep sa apara cateva stele. Parca sunt niste picatele mici si albe ce pestriteaza cerul. Tinere pentru aceasta seara, dar vechi felinare ce lumineaza pamantul de mii de ani.. Nostalgica si singura, dar mi-e bine...

Valurile ce se sparg de mal, mirosul sarat al marii, tipatul pescarusilor sunt poate clisee folosite de oricine descrie marea, dar odata ce treci de aparenta si vezi esenta fiecarui lucru, de la existenta pana la rolul lui in mediu ajungi la concluzia ca orice este special..

O clipa si am adormit. Cand deschid ochii noaptea e in fapt. Doar lumini slabe se vad dinspre oras iar in rest lumina alba scanteie pe suprafata lucioasa si linistita a marii. Ciudat. E prima data cand Marea Neagra e atat de linistita.
Ma ridic si incep sa ma plimb. Apa e calduta, numai buna de o baie. Pacat ca nu am costum de baie. Sa fac baie goala ar fi un gest de exhibitionism care nu ma caracterizeaza fapt pentru care intru in apa pana la pulpe.

Timpul trece iar gandul ca va trebui sa ma intorc acasa ma intristeaza. NU! Nu trebuie sa ma gandesc la asta, nu acum, mai e timp pana dimineata. Abia atunci voi hotari daca plec sau nu. In definitiv pana in zori mai sunt cateva ore in decursul carora se pot intampla multe..