Archives
Stalpii arunca o lumina palida pe zidurile spoite, batute de vant si ani, pictand blocurile in umbrele noptii. Lumina pala creioneaza pe fetele oamenilor masti hidoase ce ii transforma in vietati cu trasaturi inumane, creaturi ale noptii, himere.
Mi-ai dat drumul la mana si te-ai pierdut in multime. Bulevardul e plin de oameni ce se grabesc, iar tu te-ai pierdut printre ei... Se grabesc, se grabesc sa traiasca... Nu te mai vad. Nu mai vad decat forme de oameni ce alearga. Te strig, ajuta-ma sa te gasesc! O simpla privire malitioasa, primita de la un trecator mi-a inghetat sangele. Grimasa de furie data in fuga de o femeie la fel de grabita mi-a trimis un fior rece raspandindu-l in tot corpul.. Mi-e frica fara tine. Inchid ochii...
Lumini puternice, flashuri ma fac sa-mi deschid ochii. Sunt in mijlocul strazii. Masinile trec in viteza pe langa mine ca si cum nici n-as fi aici. Zarva, galagie, claxoane. Peste tot miscare, iar tu nicaieri. Nu stiu cum am ajuns aici, la fel cum nu stiu de ce nu mai esti langa mine... Lumina ma orbeste... Durere... Ma dor ochii. Vreau sa te vad. O lacrima fierbinte se prelinge pe obraz. Inchid ochii iar...
Caldura. Simt o caldura placuta si un miros tare, aromat de cafea. Te simt. Deschid ochii incet. Toate temerile din suflet s-au scurs pentru ca de data asta sunt acasa, in patul nostru, iar tu... tu ma tii de mana...
Noapea isi face simtita prezenta, cuprinzand cu aripile sale negre lumina, adunand-o in stelute. Sclipiri de argint. Miliarde de cioburi scanteieaza bolta cereasca imprastiind faramituri de lumina peste pamant, peste vietati si peste sufletele noastre. Frunzele freamata sub mangaierea dulce a vantului de seara. Apa straluceste fermecata de spectacolul stelar. Duiosul glas de privighetoare de noapte se aude incet, dar clar.
Focul isi inalta licuricii spre cer de parc-ar vrea sa concureze cu stelele si sfaraie incalzind fetele si sufletele noastre de calatori. Stam in jurul lui si glumim, bucurandu-ne de aceste momente unice, departe de casa, departe de vechea urba prafuita si zgomotoasa, departe de strazile albastre luminate de stalpii inalti. Casa cea batrana vegeaza parca asupra noastra cu ochii ei mari de sticla luminati de foc.
Oboseala si bucuria dau gata trupurile noastre, trimitandu-l pe Ene pe la gene. Somnul ne trimite in corturi pe fiecare. Odata ce focul e stins, vocile nu mai rasuna in noapte, iar linistea salbaticiei cuprinde tinutul. O bufnita canta incetisor, iar o vulpe isi arata ochii sticlosi in departare.
Totusi, am invins somnul pentru cateva ore si am urcat pe acoperisul de stuf.De nedescris este momentul in care am privit cerul, iar stelele parca ne zambeau de acolo de sus, urandu-ne un bun-venit in natura... Minunata noapte, cu perle albe presarate pe negrul abanos al sideralului, unde Luna isi invita copii la joaca formand o patura de stelute mici, ce scapara trimitand raze albe peste noi doi.
Amandoi. Ma uit la tine. Ochii iti sclipesc de parca ai inecat in ei doua stele. Zambesc. Ma iei de mana si ma strangi in brate. Cuvintele sunt de prisos. Cat as vrea ca aceste clipe sa nu se termine niciodata, sa se disperseze si sa ramana acolo sus, agatate in infinit intru vecie...
Retrocedarile in masa au dus, ca in orice alta parte a "minunatei" noastre tarisoare, la defrisari masive si in Delta Dunarii. Hectar cu hectar padurile dispar. Cu fiecare minut viata deltei se scurge, incet, dar sigur. Pacat! Monument natural unic in Europa, singurul cadru natural cu care ne putem mandri cu adevarat este casapit de propietari calici. Rusine!...
Degeaba mesaje anti-braconaj sunt atarnate pe fiecare ponton si pe fiecare vas de transport pentru persoane, pentru ca nu braconajul este adevarata si cea mai amenintatoare problema cu care se confrunta Delta, desi este Rezervatie Naturala.
Specii de animale specifice deltei au disparut, iar altele sunt pe pragul disparitiei, canale au secat, la fel si unele lacuri, si lista problemelor poate continua din pacate.
