Stalpii arunca o lumina palida pe zidurile spoite, batute de vant si ani, pictand blocurile in umbrele noptii. Lumina pala creioneaza pe fetele oamenilor masti hidoase ce ii transforma in vietati cu trasaturi inumane, creaturi ale noptii, himere.
Mi-ai dat drumul la mana si te-ai pierdut in multime. Bulevardul e plin de oameni ce se grabesc, iar tu te-ai pierdut printre ei... Se grabesc, se grabesc sa traiasca... Nu te mai vad. Nu mai vad decat forme de oameni ce alearga. Te strig, ajuta-ma sa te gasesc! O simpla privire malitioasa, primita de la un trecator mi-a inghetat sangele. Grimasa de furie data in fuga de o femeie la fel de grabita mi-a trimis un fior rece raspandindu-l in tot corpul.. Mi-e frica fara tine. Inchid ochii...
Lumini puternice, flashuri ma fac sa-mi deschid ochii. Sunt in mijlocul strazii. Masinile trec in viteza pe langa mine ca si cum nici n-as fi aici. Zarva, galagie, claxoane. Peste tot miscare, iar tu nicaieri. Nu stiu cum am ajuns aici, la fel cum nu stiu de ce nu mai esti langa mine... Lumina ma orbeste... Durere... Ma dor ochii. Vreau sa te vad. O lacrima fierbinte se prelinge pe obraz. Inchid ochii iar...
Caldura. Simt o caldura placuta si un miros tare, aromat de cafea. Te simt. Deschid ochii incet. Toate temerile din suflet s-au scurs pentru ca de data asta sunt acasa, in patul nostru, iar tu... tu ma tii de mana...
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response.
0 Responses
