In Memoriam

Luminari. Lumina lor ii contureaza si mai tare paloarea. Luciul ochilor ei a pierit. Se odihneste. Lacrimi, suspine, strigate de disperare se aud in jurul ei... Ea doarme. Nu mai aude nimic. Nu mai simte nimic...


Aer! Nu mai pot respira... Aerul refuza sa-mi mai umple plamanii.. Salvarea, aud ca prin vis salvarea. Doare, doare tot. Nu mai e mult...

Deschid ochii si vad sala de urgente, doctori si asistente alergand prin fata mea. Incep sa vad in preajma mea familia, prietenii si oamenii cu care am lucarat. As fi vrut sa-mi iau ramas-bun de la toti... Incerc sa alung durerea si sa nu ma las coplesita de moment. E ultima clipa, simt asta... Imi pare rau...

 
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response.
3 Responses
  1. gravatar unfoo

    hmm.. ma e mijtoo scrisa.. mentii suspansu.. da nush... nu asteptam sa fie asea sad
    :| oricume jmeker;)

  2. gravatar undoo

    hmm.. ma e mijtoo scrisa.. mentii suspansu.. da nush... nu asteptam sa fie asea sad
    :| oricume jmeker;)

  3. nu am vrut sa abunde in detalii pentru ca erau de prisos si ma indepartam de ceea ce vroiam sa exprim