Ca o fantasma, acum, imi apari in cale. Ma vad vorbindu-ti tie, o himera venita din locuri si timpuri indepartate, fiinta-n care s-a stins prea repede focul vietii. Visez oare? Nu mai conteaza ...
As vrea sa fiu nebuna, ca-i o dulce nebunie sa-ti pot vorbi, sa-ti pot spune ce furtuna e inlauntrul meu. Dar tu stii deja. Ma lasi sa vorbesc , sa ma lepad de chinul meu. Ma iei in brate sa plangem amandoua ...
Nu asa ar fi trebuit sa fie ...
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response.
0 Responses
