Tomy's fantasy world

Paznicul noptii, vesnicul felinar invaluie pamantul intr-o mantie laptoasa si presara mister asupra fiecarui suflet. Tintuita pe cer, prinsa in acelasi cerc vicios in jurul globului, murmura fiecarui muritor secretul vietii eterne. Eu am auzit. Eu am inteles. Si acum traiesc.

Precum Pheonixul m-am ridicat din propria-mi cenusa si mi-am impus sa respir din nou, sa traiesc, sa iubesc viata. Am deschis ochii. Ma uit in oglinda. Parul blond cade in valuri pe umeri. Ochii albastri scanteie. Buzele rosii imi tremura si vor sa rosteasca cuvinte de demult. Pielea alba luceste in lumina lunii. Contur perfect. Linii trasate cu grija si fermitate desenate de Creatorul universului, marele pictor al lumii.

Mi-au crescut aripi. Zbor. Zbor deasupra ta, deasupra lumii. Inima bate acel ritm sacadat ca marsul soldatilor. Lacrimi de fericire Da, de fericire...Cant o melodie suava, dulce ca mierea de albine.

Zbor pana la luna. Acum nu mai e singura, ma are pe mine. Impreuna impartasim lumii acele secrete. Asculta-ne. Simte si vei trai ca mine... Vom deveni "noi"...

Aerul curat, aerul de munte ii racoreste corpul si mintea, stelele lumineaza pasii, florile de munte si brazii imprastie mireasma lor proaspata, iarba freamata sub adierea vantului. Licuricii valseaza pe melodiile sanzienelor ce-si canta dorul si suspina...

Pare pasaj decupat din catile lui de povesti pe care bunicul i le citea la lumina lumanarilor in noptile de iarna, langa soba.

S-a ciupit deja de cateva ori si inca nu-i vine sa creada. Simte durerea asemenea unei intepaturi. Gol in stomac. Nu, nu gol... fluturi, mii de fluturasi zburda si bat din aripile lor magice trimitandu-i fiori in tot corpul, dandu-i o stare de euforie. Nu ii vine sa creada ca ceea ce traieste acum nu e doar un vis. Totul este ca in basme, poate chiar si mai bine. Nu stie ce sa faca. Nu stie ce sa zica.

E momentul perfect. E ca o iluzie, un miraj, doar ca de data asta e real, o fantasma palpabila. Ea e langa el. Ea il mangaie, ea ii sopteste la ureche ca nu viseaza. Ce isi poate dori mai mult?

"Am s-alerg pan' la mare sa-mi spal sufletul de noroi, am sa-l ard in soare si-am sa-l las sa spuna prostii"

As vrea sa am timp sa stau cu tine. As vrea timp si pentru mine... Vreau sa te ajut, sa te sprijin, dar vreau si sa fiu acolo, departe. Nu ma pot imparti in doua locuri si nici timp pentru amandoua nu am. Am ales si sper ca daca nu e alegerea corecta sa am timp sa corectez greseala...

"Nu mi-ar fi ciudă, încaltea, când ai fi şi tu ceva şi de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar aşa, un boţ cu ochi ce te găseşti, o bucată de humă însufleţită în sat de la noi, şi nu te lasă inima să taci; asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!"(Ion Creanga)

Oricine viseaza. Toti visam. E impotriva firii umane sa nu visezi. Unii viseaza la un serviciu mai bun, la un salariu mai mare, la o secretara frumoasa, la un gradinar frumos, la o masina noua, la o casa la munte sau mare, la o familie numeroasa, prieteni, orice. Toti credem ca visele noastre se pot realiza sau cel putin speram.

Unii, mai ambitiosi, reusesc chiar sa-si implineasca cele mai arzatoare dorinte. Ei sunt oamenii fericti. Ei sunt demni de a fi exemple pentru cei ce nu si-au indeplinit. Dar sa nu credem ca visele se realizeaza atat de usor. La fiecare pas gasim piedici puse de persoanele din jurul nostru, uneori chiar de noi. Noi reusim sa ne incurcam chiar fara sa ne dam seama.

Eu visez la o viata frumoasa, la o lume mai buna in care respectul si adevarul primeaza si la sanatate. Tu ce visezi?

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Alergi pe strada fara sa te poti opri cu toate ca nu-ti mai simti piciorele. Tremuri fara sa te poti stapani. Iti vine sa urli cat te tine gura si nu poti scoate nici macar un sunet. Lacrimile curg fara oprieliste. Intri in spital si alergi in continuare pe holuri. Urci scarile in goana si ajungi...Zambete, fericire, iubire, lacrimi, tot trecutul apare in fata si te loveste. Nu mai esti in stare sa stai in picioare. Trecutul moare. Daca trecutul moare, moare si prezentul. Rezista! Respira, te rog, respira... Moare...

Doi copii... Tot ce faceam, faceam impreuna. Nedespartiti. Prieteni pe viata. Acum impreuna mai suntem doar in amintiri. Drumurile noastre s-au despartit si nu se vor mai intalni vreodata. Timpul a asezat praful pe sentimentele noastre si le-a preschimbat in scrum. Cand ne vedem suntem doar doi straini care-si aduc aminte de momentele de demult...

Timpul m-a luat prin surprindere. Cand te simti bine secundele nu asteapta, fug mai repede ca apa unui izvor de munte. Soarele isi arunca primele raze pe intinderea valurita a apei trimitand sageti de lumina pe cer.

Gandul ca trebuie sa plec imi invadeaza mintea si-mi lasa un gust amar. De ce trebuie sa plec? NU! Nu vreau sa plec! Nu trebuie! Simt ca nu trebuie sa plec acum. Daca am facut pasul cel mare si m-am lasat purtata de val pana acum de ce sa nu continui? Macar pana cand imi va fi dor de casa...desi intuiesc ca asta nu va fi prea curand.

Fac cativa pasi si ma opresc. Ma uit in departare si ma las cuprinsa de ganduri, amintiri... dar sirul il pierd imediat: un copil alearga pe plaja si da peste mine incat mai, mai sa cad cu nasul in nisip. Eh, asta da inviorare de dimineata!

Un frisbee apare la orizont si cade exact langa picioarele mele. Il iau in mana iar in secunda urmatoare apare un caine si il revendica. Avand in vedere ca m-a surprins si statura cainelui care mi-a "cerut" frumos jucarioara, nu am putut sa il refuz. I l-am dat si a fugit imediat la stapan. Foarte vioi, catelul raspunde la toate comenzile acestuia. Curioasa si placut impresionata de inteligentul patruped continui sa privesc jocul acestora.

Vazandu-ma atat de interesata de cainele sau si probabil dornic de discutie posesorul catelului vine si se aseaza langa mine.

"Te-a deranjat sau te-a speriat Luky?"
"Catelul tau? Nu m-a deranjat deloc, chiar imi place sa-l privesc cum se joaca... Frumos nume. "
"Pai, e norocos. Am dat peste el pe strada fara sa vreau. Era pui de nici 3 saptamani. Abia mergea. Cineva fara inima a avut tupeu sa-l arunce pe strada, in frig, in plina iarna. Nici nu stiu cum de l-am vazut. Era sa-l calce o masina care tocmai parca. Am fost la locul potrivit la timpul potrivit. Am dat anunt in ziar in cazul in care se pierduse, desi mi-a fost greu sa cred asta. Cum nimeni nu a sunat pentru a-l recupera, l-am adoptat eu. Intr-un fel sau altul, e norocos ca ma are pe mine"

...Minute, peste minute si iar minute...

Discutia cu acest tanar, pompier de profesie, m-a adus in planul real, sunt iar cu picioarele pe pamant. E fumos sa visezi, dar e bine sa fii realist. "Viata se scurge printre degete, tine strans pumnul".

Plec. Unde? Nu stiu nici acum...

Desi inca nu a venit vacanta, la scoala ne-am luat la revedere inca de pe acum. Ce pot zice? Profesorii sunt mai plictisiti de scoala decat noi. Sau sa fie de vina faptul ca i-am stresat prea mult si nu stiu ce sa mai faca sa scape de noi? Oricum nu conteaza.

E frumos. E vara. Ies afara si ma uit pe cer si nu se vad decat nori razleti pufosi si albi. O nebunie. Vremea e numai buna de plimbari pe faleza, de iesit cu rolele, de citit prin parcuri( ok, stiu ca suna cam ciudat, dar unora chiar le place asta, inclusiv mie, desi nu prea se mai practica cititul in zilele de azi) si nu de mers la scoala.

Singurele lucruri interactive la scoala mai sunt orele deschise in care discutam despre mini-banchetul nostru sau jocurile de carti precum vesnica macaua sau septica. In rest, se incheie mediile. Deci...muuulta plictiseala.

Ce mai incolo si-ncoace.. haideti la bazin!

copil zambet fericire vis muzica fotografie iarba mare parfum floare iubire viata praf catel somn amintire culoare buze munte ochi pictura

O panta abrupta te desparte de destinatie. Trebuie sa continui. Sunt ultimii metri, ultimii pasi de facut. Esti atat de aproape si simti ca nu mai poti rezista, vrei sa te opresti, dar trebuie sa continui, trebuie! Ajungi sa te tarai, te julesti, te doare.. Picaturi de sange raman in urma pe pietre marturie ca ai fost acolo, ca ai indurat multe piedici, ca te-ai chinuit sa ajungi la linia de sosire. Nu mai auzi nimic, nu mai vezi nimic. Nu mai poti. Cazi. Lesini.

Te trezesti. Ea sta aplecata asupra ta si iti mangaie fata. Iti curata ranile, te scutura de praf si te sprijina. Sta langa tine si te linisteste cu simpla ei prezenta. Te ajuta sa te ridici. Mereu te ajuta. Stii ca mereu va fi in urma ta si te va ajuta la nevoie. Cu forte noi pornesti din nou la drum. Nu mai esti singur... esti cu Ea. Drumul e mult mai usor. Orice drum e mai usor in doi...

Ce poate fi mai frumos decat zambetul unui copil? Nimic. Orice parinte raspunde astfel la aceasta intrebare. Un zambet de copil este de nepretuit. Daca ai copil, macar azi lasa munca deoparte si joaca-te cu el, stai cu el, fa-l sa se simta pretuit iar mai tarziu vei vedea cat de importante au fost aceste clipe pentru el.

Azi e ziua copiilor, zi in care toti copii primesc cadouri si sunt mai rasfatati de parinti si bunici . Dar si noi suntem copii parintilor nostri si chiar daca suntem majori sau avem peste 30, nu trebuie sa ne simtim exclusi doar pentru ca nu avem pana in 14 ani, mai ales ca in fiecare din noi exista un suflet de copil.

Ai grija de copilul din tine! Azi poti face lucruri copilaresti fara ca cineva sa te poata condamna. E ziua copiilor, e ziua noastra!