Aerul curat, aerul de munte ii racoreste corpul si mintea, stelele lumineaza pasii, florile de munte si brazii imprastie mireasma lor proaspata, iarba freamata sub adierea vantului. Licuricii valseaza pe melodiile sanzienelor ce-si canta dorul si suspina...
Pare pasaj decupat din catile lui de povesti pe care bunicul i le citea la lumina lumanarilor in noptile de iarna, langa soba.
S-a ciupit deja de cateva ori si inca nu-i vine sa creada. Simte durerea asemenea unei intepaturi. Gol in stomac. Nu, nu gol... fluturi, mii de fluturasi zburda si bat din aripile lor magice trimitandu-i fiori in tot corpul, dandu-i o stare de euforie. Nu ii vine sa creada ca ceea ce traieste acum nu e doar un vis. Totul este ca in basme, poate chiar si mai bine. Nu stie ce sa faca. Nu stie ce sa zica.
E momentul perfect. E ca o iluzie, un miraj, doar ca de data asta e real, o fantasma palpabila. Ea e langa el. Ea il mangaie, ea ii sopteste la ureche ca nu viseaza. Ce isi poate dori mai mult?
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response.
0 Responses
