O panta abrupta te desparte de destinatie. Trebuie sa continui. Sunt ultimii metri, ultimii pasi de facut. Esti atat de aproape si simti ca nu mai poti rezista, vrei sa te opresti, dar trebuie sa continui, trebuie! Ajungi sa te tarai, te julesti, te doare.. Picaturi de sange raman in urma pe pietre marturie ca ai fost acolo, ca ai indurat multe piedici, ca te-ai chinuit sa ajungi la linia de sosire. Nu mai auzi nimic, nu mai vezi nimic. Nu mai poti. Cazi. Lesini.
Te trezesti. Ea sta aplecata asupra ta si iti mangaie fata. Iti curata ranile, te scutura de praf si te sprijina. Sta langa tine si te linisteste cu simpla ei prezenta. Te ajuta sa te ridici. Mereu te ajuta. Stii ca mereu va fi in urma ta si te va ajuta la nevoie. Cu forte noi pornesti din nou la drum. Nu mai esti singur... esti cu Ea. Drumul e mult mai usor. Orice drum e mai usor in doi...
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response.
0 Responses
